Puțini cititori din afara Chinei au auzit de „Steaua dimineții din Lingao” (临高启明), un roman SF online, scris colectiv, care se întinde pe milioane de cuvinte și există de aproape două decenii. Nu a fost tradus nici măcar în engleză, nu circulă în Vest și nu apare în topuri literare. Și totuși, el oferă una dintre cele mai clare ferestre către mentalitatea care a modelat modernizarea accelerată a Chinei — și către fisurile care au apărut recent în această viziune.
Ingineria ca destin
Povestea pornește de la Ma Qianzhu, inginer într-o mare întreprindere de stat, dezamăgit de ritmul și direcția progresului chinez. Alături de peste 500 de colegi, descoperă un „portal” către finalul dinastiei Ming și decide să călătorească în trecut pentru a declanșa o revoluție industrială înaintea Europei. Nu este un experiment filozofic, ci un proiect ingineresc: fabrici, oțel, chimie, logistică, organizare.
Romanul s-a născut în 2006 pe SC BBS, un forum militarist timpuriu al Internetului chinez, dintr-o întrebare aparent inocentă: ce ai face dacă ai putea ajunge în dinastia Ming cu cunoștințele de azi? Pentru o cultură marcată de „Marea Divergență” — momentul în care Europa a accelerat, iar China a stagnat — răspunsul a fost aproape unanim: ai industrializa și ai câștiga modernitatea.
Un manifest camuflat în SF
Deși este ficțiune, Lingao funcționează ca un manual de politică implicită. Romanul glorifică dezvoltarea materială ca valoare supremă. Democrația, drepturile, libertățile individuale apar, când apar, ca distrageri sau obstacole. Esențial este a construi, rapid și fără ezitare.
Această viziune a fost conceptualizată în 2011 de economistul naționalist Wang Xiaodong, care a introdus termenul „Partidul industrial” — nu un partid real, ci o comunitate de gândire. După cum observa sociologul Li Qiang, această orientare promova „amânarea disputelor și concentrarea pe dezvoltare”. Progresul devenea ideologie, iar viteza — virtute.
De la forumuri la putere simbolică
Personajul Ma Qianzhu nu este întâmplător. El se inspiră dintr-o figură reală, inginerul și autorul Ma Qianzu (pseudonimul lui Ren Chonghao), care a contribuit efectiv la scrierea romanului. În 2011, după accidentul feroviar de la Wenzhou, care a ucis 40 de oameni și a declanșat apeluri publice la încetinirea dezvoltării, Ma și alți membri ai „Partidului Industrial” au reacționat vehement: soluția nu era frâna, ci accelerarea controlată.
Lingao a devenit atunci mai mult decât literatură. A devenit un spațiu de formare ideologică pentru ceea ce s-ar putea numi „politica de tastatură” a Chinei: comunități online unde se dezbăteau strategii naționale, industrie, putere, sub protecția anonimatului. În 2012 apare platforma Guancha, un site de comentariu naționalist, strâns legat de aceste rețele intelectuale.
Estetica oțelului și romantismul fabricii
Ideologia „industrială” este profund darwiniană: puterea derivă din capacitatea de a produce. Jurnalistul Fred Gao o descrie drept o estetică a industrializării: frumusețea supremă este să construiești ceva din nimic. În acest sens, romanul este deliberat anti-literar. Stilul este greoi, tehnic, adesea obositor. Dar exact acesta este mesajul: frumusețea nu stă în limbaj, ci în funcționalitate.
Întrebările centrale nu sunt morale, ci inginerești: cum produci acid azotic pornind de la sol? Cum faci mecanizare fără mașini-unelte? Cum construiești o industrie chimică fără materiale moderne? Romanul citește adesea ca un manual de reconstrucție civilizațională.
China ca „stat ingineresc”
Această viziune s-a suprapus aproape perfect peste realitatea ultimelor două decenii. Între 2000 și mijlocul anilor 2020, producția industrială a Chinei a crescut de aproape opt ori. După cum arată Dan Wang în Breakneck, China a devenit un „stat ingineresc”. Când Xi Jinping vorbește despre „forțele productive” ca motor al istoriei, el reia exact limbajul Lingao: totul este secundar față de capacitatea de a produce cipuri, oțel sau rachete hipersonice.
Sfârșitul inocenței
Dar fisurile sunt vizibile. Rata natalității se prăbușește, șomajul tinerilor explodează, iar sensul promisiunii dezvoltării infinite se erodează. Chiar și figurile centrale ale „Partidului Industrial” au început să-și nuanțeze pozițiile. Ma Qianzu discută tot mai des despre datorii locale, politici sociale, limitele împrumutului perpetuu. Unii autori originali s-au retras complet din spațiul public.
Într-unul dintre finalurile posibile ale romanului, eroii reușesc să fondeze un stat prosper, dar scena este una de opulență excesivă și degradare morală. Este, poate, cea mai lucidă pagină din Lingao: o recunoaștere implicită că puterea, dusă la extrem, nu aduce mântuire, ci alte forme de impas.
Astfel, cel mai mare roman SF al Chinei nu este doar o fantezie despre trecut. Este o radiografie a prezentului — și o avertizare despre limitele credinței că totul poate fi rezolvat prin construcție, viteză și oțel.
Ascultă LIVE • 24/7 • Non-Stop
